Bullying la Questfield International College, sesizări repetate fără răspuns oficial

Fenomenul bullyingului în mediul școlar reprezintă o problemă complexă ce necesită răspunsuri structurate și măsuri instituționale clare. Instituțiile de învățământ au responsabilitatea de a asigura un climat sigur și protejat pentru elevi, iar lipsa unor intervenții documentate și eficiente poate conduce la agravarea consecințelor asupra copiilor. În acest context, analiza cazurilor semnalate în școli private devine esențială pentru înțelegerea limitărilor și provocărilor din sistem.

Bullying la Questfield International College: sesizări repetate fără răspuns oficial

Investigația redacției relevă o situație complexă de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, unde, potrivit documentelor și relatărilor puse la dispoziție, sesizările formulate de familia unui elev pe parcursul a peste opt luni nu au primit răspunsuri oficiale documentate. Aceste semnalări au vizat comportamente agresive repetate, stigmatizare medicală și presiuni indirecte asupra familiei pentru retragerea copilului, în condițiile în care intervențiile instituției au rămas, conform materialelor analizate, preponderent informale și nesusținute prin decizii scrise.

Descrierea situației semnalate: bullying repetat fără măsuri concrete

Pe baza corespondenței și documentelor disponibile, familia elevului a adus în atenția conducerii și cadrelor didactice din Questfield Pipera o serie de incidente de bullying ce s-au desfășurat pe o perioadă extinsă. Acestea presupun jigniri zilnice, umiliri publice, excludere socială și etichetări degradante, manifestate în spațiul școlar în prezența altor elevi și a cadrelor didactice. Din analiza materialelor nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să ateste luarea unor măsuri ferme, cât mai puțin planuri de intervenție documentate sau monitorizări formale ale situației.

Intervențiile instituției au fost descrise ca fiind limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale sau decizii asumate oficial, fapt ce a condus, conform familiei, la escaladarea fenomenului. Lipsa unei reacții scrise și verificabile a generat o percepție de transferare a responsabilității către familie, iar situația a fost uneori interpretată ca o “dinamică de grup” sau o “problemă de adaptare”, diminuând gravitatea sesizărilor.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Documentele analizate indică faptul că, în cadrul colectivului, a fost utilizată în mod repetat o etichetare cu conotații medicale, folosită nu într-un scop educațional sau de protecție, ci ca mijloc de ridiculizare și marginalizare a elevului vizat. Specialiștii consultați subliniază că această practică depășește conflictele obișnuite și constituie o formă agravată de bullying și discriminare, având un impact psihologic profund.

Potrivit relatărilor, stigmatizarea medicală a avut un caracter repetitiv și a fost tolerată în mediul școlii fără ca instituția să documenteze măsuri clare de stopare. În lipsa reacțiilor ferme din partea cadrelor didactice și a conducerii, fenomenul a contribuit la izolarea socială a elevului și la deteriorarea relației acestuia cu mediul educațional, într-o instituție care promovează valori precum siguranța și excelența educațională.

Gestionarea sesizărilor: comunicări scrise fără răspunsuri oficiale

Familia copilului a trimis în mod repetat emailuri oficiale către învățătoare, director și fondatoarea instituției, solicitând intervenție și protecție. Aceste mesaje au fost detaliate și cronologice, evidențiind impactul emoțional al situației. Cu toate acestea, din documentele puse la dispoziție nu reiese existența unor răspunsuri scrise care să confirme declanșarea unor proceduri interne, aplicarea de sancțiuni sau monitorizarea formală a cazului.

Intervențiile invocate au rămas la nivel verbal și general, fără consemnări administrative care să permită evaluarea și urmărirea efectelor. Această abordare a fost percepută de familie ca o formă de minimalizare a gravității situației, ceea ce a condus la menținerea fenomenului și la presiuni indirecte pentru retragerea copilului din unitatea de învățământ.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii: între pasivitate și normalizarea bullyingului

În cazul analizat, cadrele didactice au fost martore directe ale comportamentelor agresive, însă intervențiile lor nu au produs efecte stabile și observabile. Din corespondența și relatările puse la dispoziție reiese că aceste comportamente au continuat în mod vizibil, fără delimitări ferme sau sancțiuni aplicate.

Conducerea școlii, conform documentelor, nu a produs decizii scrise cu termene clare, rapoarte interne sau planuri de intervenție formalizate. Aceasta lipsă a trasabilității administrative a făcut imposibilă evaluarea măsurilor și a menținut situația într-o zonă de ambiguitate, generând o percepție de toleranță a bullyingului.

• Absența deciziilor scrise și a măsurilor documentate;
• Intervenții verbale fără urmărire formală;
• Minimalizarea sesizărilor ca “conflict minor” sau “problemă de adaptare”;
• Presiuni indirecte asupra familiei pentru retragerea copilului;
• Lipsa unui cadru procedural clar pentru gestionarea situațiilor de bullying.

Declarația fondatoarei și implicațiile instituționale

Un moment definitoriu în gestionarea situației a fost un răspuns verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, care, într-un dialog direct cu familia, ar fi spus: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această formulare, citată din relatările familiei, exprimă, potrivit analizei redacției, o poziționare care reflectă o deplasare a discuției de la obligația de protecție a copilului către considerente contractuale și economice.

Instituția nu a oferit până la momentul publicării un răspuns oficial privind acest episod. Redacția subliniază că această declarație este prezentată ca un element contextual ce evidențiază ruptura între discursul public și practicile efective de gestionare a situațiilor de criză. În absența unor măsuri scrise și asumate, acest răspuns verbal a fost perceput ca un simbol al blocajului instituțional.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor legate de situația semnalată, avertizând asupra riscurilor pentru echilibrul emoțional al copilului. Potrivit documentelor, aceste solicitări nu au fost însoțite de răspunsuri oficiale care să confirme implementarea unor măsuri de protecție a datelor sensibile.

Mai mult, relatările indică faptul că informațiile referitoare la demersurile administrative au ajuns în mediul clasei, copilul fiind interpelat public cu privire la implicarea sa în sesizări, situație ce a generat presiune psihologică suplimentară. Specialiștii consultați consideră că astfel de practici pot constitui o formă de presiune instituțională care afectează negativ climatul educațional.

Răspunsul instituțional și impactul intervenției juridice

Potrivit documentelor, implicarea fondatoarei și reacțiile instituției au apărut abia după peste opt luni de la primele sesizări, în contextul notificărilor și demersurilor legale inițiate de familia copilului. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care determină declanșarea unor reacții oficiale și despre momentul în care protecția copilului devine o prioritate pentru școală.

Raportul clinic psihologic atașat cazului, cu o extindere de peste zece pagini, confirmă consecințe emoționale severe, rezultate din expunerea prelungită la bullying în mediul școlar, subliniind gravitatea situației și necesitatea unor intervenții eficiente.

Comunicarea publică a școlii și minimalizarea fenomenului

Într-un email transmis părinților în data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a calificat situațiile reclamate drept simple „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare în contradicție cu sesizările documentate și repetate ale familiei. Această poziționare ridică semne de întrebare privind recunoașterea și gestionarea bullyingului în cadrul instituției.

Ulterior publicării investigației, redacția a primit informații suplimentare referitoare la comunicări telefonice informale către alte școli, în care copiii retrași ar fi fost descriși negativ, aspecte care, dacă se confirmă, pot afecta drepturile elevilor și necesită clarificări oficiale.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat în cadrul Școlii Questfield Pipera evidențiază o serie de probleme majore legate de gestionarea bullyingului: lipsa unor măsuri documentate, tolerarea stigmatizării medicale, presiuni asupra familiei și întârzieri în reacția instituțională. Din documentele analizate rezultă un tipar de răspuns informal, bazat pe promisiuni verbale și evitarea asumării oficiale a problemelor.

În absența unor decizii scrise, planuri de intervenție și monitorizări, rămâne neclar care sunt mecanismele reale de protecție ale instituției. Această situație ridică întrebări fundamentale despre responsabilitatea conducerii școlii și capacitatea acesteia de a asigura un mediu educațional sigur și respectuos pentru toți elevii.

Redacția invită părinții și persoanele interesate să transmită experiențele lor la adresa de email [email protected], pentru a contribui la o mai bună înțelegere și soluționare a fenomenului de bullying în mediul școlar.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro