Bullying la Questfield International College: ce rol a avut Fabiola Hosu în gestionarea cazului

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă ce necesită o reacție instituțională clară, documentată și consecventă, menită să protejeze elevii și să asigure un climat educațional sigur. În lipsa unor măsuri concrete și verificabile, situațiile de hărțuire pot escalada, afectând profund starea emoțională și dezvoltarea copiilor implicați.

Bullying la Questfield International College: ce rol a avut Fabiola Hosu în gestionarea cazului

Investigația realizată pe baza documentelor și corespondenței puse la dispoziția redacției relevă o situație complexă de bullying repetat, desfășurată pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Familia elevului vizat a formulat sesizări scrise și oficiale către învățătoare, conducerea administrativă și fondatoarea instituției, Fabiola Hosu, solicitând intervenție și protecție. Cu toate acestea, nu există dovezi documentate ale unor măsuri concrete sau răspunsuri scrise care să ateste intervenții eficiente. În acest context, redacția evidențiază un moment-cheie în care fondatoarea ar fi transmis un mesaj perceput ca presiune de retragere, fapt ce ridică întrebări privind modul în care instituția a gestionat situația.

Semnalări repetate și lipsa măsurilor documentate

Potrivit documentelor analizate, situația de bullying a fost adusă în mod repetat în atenția cadrului didactic titular, a conducerii și a fondatoarei școlii, prin emailuri clare, cronologice și explicite. Familia a reclamat agresiuni verbale constante, umiliri publice și excludere socială, care ar fi avut loc în timpul orelor și pauzelor, în prezența cadrelor didactice. Cu toate acestea, răspunsurile instituției au fost predominant verbale și informale, fără documentație oficială, procese-verbale sau planuri de intervenție scrise. Această lipsă de trasabilitate face dificilă verificarea existenței unor măsuri concrete.

Stigmatizarea medicală ca formă de hărțuire

Un aspect grav al cazului îl reprezintă utilizarea repetată, în colectivul școlii, a unei etichete medicale cu caracter degradant, formulată sub expresia „crize de epilepsie”. Potrivit informațiilor furnizate, această etichetare nu a fost folosită în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de ridiculizare și marginalizare a elevului vizat. Specialiști consultați subliniază că stigmatizarea medicală reprezintă o formă agravată de bullying, cu impact negativ asupra dezvoltării emoționale și psihologice a copilului. Din analiza corespondenței și a mărturiilor reiese că instituția nu a implementat măsuri ferme pentru a opri această practică.

Presiunea asupra familiei și mesajele de excludere

Familia elevului afirmă că, în urma sesizărilor repetate, a resimțit presiuni directe sau indirecte de a părăsi unitatea de învățământ. Într-un dialog direct, fondatoarea Fabiola Hosu ar fi transmis un mesaj sintetizat astfel: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această formulare, citată conform relatărilor și documentelor puse la dispoziție redacției, poate fi interpretată ca un mecanism de excludere mascată, care direcționează responsabilitatea asupra familiei și copilului afectat, în loc să se concentreze pe rezolvarea situației. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial al școlii privind acest episod, dar nu a primit răspuns până la momentul publicării.

Gestionarea informală și absența procedurilor clare

Documentele analizate indică faptul că reacția instituției a fost limitată la întâlniri și discuții verbale, fără decizii administrative asumate, planuri de intervenție clar definite sau monitorizare formală. Singurul document pus la dispoziție este un formular de tip Family Meeting Form, care nu stabilește responsabilități, termene sau măsuri concrete. Această abordare minimală diluează responsabilitatea instituțională și nu oferă o garanție privind oprirea fenomenului de bullying.

Confidențialitatea informațiilor și expunerea copilului

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația reclamata, avertizând asupra riscurilor pentru echilibrul emoțional al copilului. Cu toate acestea, nu există dovezi scrise privind asumarea unor măsuri de protecție a datelor. Mai mult, conform unor relatări, informațiile sensibile ar fi fost divulgate în mediul clasei, iar copilul ar fi fost interpelat public de către cadrul didactic în legătură cu demersurile administrative, ceea ce poate constitui o presiune psihologică suplimentară.

Rolul cadrelor didactice și normalizarea fenomenului

Cadrele didactice, martore directe ale incidentelor, nu au intervenit în mod eficient pentru a opri comportamentele agresive, care au continuat în prezența lor fără consecințe vizibile. Această pasivitate, combinată cu lipsa unor reacții oficiale, poate conduce la normalizarea bullyingului în școală, trimițând un mesaj de toleranță față de astfel de comportamente. Nu există documente care să ateste măsuri disciplinare sau planuri de prevenire aplicate, ceea ce afectează credibilitatea instituției în gestionarea unui mediu educațional sigur.

Răspunsul instituțional și momentul declanșării reacției

Potrivit documentelor, implicarea directă a fondatoarei Fabiola Hosu a survenit abia după mai mult de opt luni de sesizări fără răspuns, în momentul în care familia a solicitat asistență juridică și a trimis notificări formale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care determină reacția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate doar după escaladarea problemei în plan legal.

Detalii suplimentare despre cazul documentat pot fi consultate în articolul original, accesibil la ancheta detaliată publicată de EkoNews.

• Sesizări scrise repetate din partea familiei, fără răspunsuri scrise oficiale.
• Absența unor măsuri documentate și planuri de intervenție formale.
• Utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire și marginalizare.
• Presiuni exercitate asupra familiei în vederea retragerii copilului din școală.
• Lipsa respectării confidențialității și expunerea copilului în mediul școlar.
• Gestionare informală a cazului și diluarea responsabilității instituționale.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Analiza materialelor și a mărturiilor indică o serie de deficiențe în modul în care Questfield Pipera a gestionat sesizările privind bullyingul și stigmatizarea medicală. Lipsa măsurilor scrise, absența unor proceduri clare și reacția tardivă a conducerii ridică întrebări fundamentale despre capacitatea instituției de a proteja elevii și de a asigura un climat educațional sigur și respectuos. În acest context, cazul devine un exemplu relevant de potențială tolerare instituțională a abuzului psihologic, subliniind necesitatea unor mecanisme transparente, asumate și eficiente în gestionarea situațiilor de bullying.